Jocuri de cunoastere/ miscare
Jocuri de cunoastere/
jocuri de miscare pentru clasa pregătitoare
·
“Cercul prenumelor”: jocul de
cunoastere poate fi folosit la început de an şcolar, pentru a-i ajuta pe copii
să se familiarizeze cu prenumele colegilor. Fiecare îşi spune prenumele şi
rosteşte toate prenumele care s-au spus până ce s-a ajuns la el.
Exemplu: Ioana....
Marius, Ioana...
George, Marius,
Ioana...
·
“Cântă-ţi numele!”
Pe cartonaşe se scriu prenumele
copiilor, cu litere de tipar. Fiecare îşi ţine cartonaşul/ecusonul, astfel
încât numele lui să poată fi vizualizat de către colegi. Pe o melodie uşoară,
cunoscută de toţi, învăţătoarea întreabă Unde este Ana? Fetiţa care şi-a
auzit prenumele ridică cartonaşul şi răspunde cântând Aici sunt!
Jocul se poate complica. Copiii se
aşază în cerc pe covor. Învăţătoarea are la dispoziţie cartonaşele cu prenumele
elevilor şi o minge. Ridică un cartonaş la întâmplare şi întreabă al cui este
prenumele. Copilul care îşi recunoaşte prenumele, primeşte mingea. Învăţătoarea
continuă să arate cartonaşe cu prenume. Mingea se rostogoleşte de la un copil
la altul, pe măsură ce fiecare îşi recunoaşte prenumele.
·
“Să ne cunoastem!”: copiii stau în cerc. Fiecare îsi spune
prenumele si apoi mimează jocul/ activitatea/ hobby-ul preferat, iar colegii
trebuie să ghicească. Învătătoarea/învătătorul începe, mimând hobby-ul său.
·
„Ghiceste schimbarea!”: jocul
poate fi folosit în cadrul Întâlnirii de
dimineaţă, înainte de intrarea în activitatea propriu-zisă. Colectivul de
elevi se împarte în două echipe, prin numărare până la doi. Elevi se asază fata
în fată, având fiecare o pereche. Timp de 3 min fiecare pereche se observă cu
atentie. După cele 3 min, una dintre echipe părăseşte pentru putin timp sala de
clasă, timp în care membrii celeilalte echipe schimbă măcar un lucru din
înfăţişare (se dau jos veste, se pun esarfe, sepci, bentite etc.). Coechipierii
se întorc şi încearcă să recunoască schimbările. Se inversează rolurile.
Câştigă echipa care a ghicit cele mai multe diferenţe.
·
“Atinge ceva albastru!”: copiii stau în picioare. La startul dat
de învătătoare, fiecare trebuie să caute un obiect de culoare albastră (un
stilou, un caiet, un pantof, un tricou etc.) si să îl atingă. Odată ce toti
copiii au atins un obiect albastru, se poate schimba culoarea sau se pot alege
alte adjective.
·
„Semaforul”: jocul se desfăşoară în cerc sau în coloane;
copiii se deplasează păstrând distanţă între ei; la comanda roşu, se opresc; la
comanda galben, merg pe loc; la comanda verde, continuă mersul.
·
„Bucheţelele”: copiii formează un cerc şi merg pe
circumferinţa acestuia executând diferite mişcări după comenzi date: mers
obişnuit, ca piticul, sărituri ca iepuraşul etc. La un moment dat, învăţătoarea
strigă un număr, de exemplu 4. Copiii trebuie să formeze bucheţele de câte 4.
Cei care nu au reuşit, vor fi penalizaţi să stea într-un picior, până se numără
la 4. Jocul continuă şi se strigă alte numere din cele învăţate.
·
„Figuri geometrice”: în curte sunt desenate pe asfalt figuri
geometrice diferite, câte 3, 4 din fiecare fel. Copiii se deplasează în
exteriorul formelor, în mers sau alergare, păstrând distanţa stabilită între
ei. La comanda „cerc”, ei aleargă să ocupe
cercurile, fără să se înghesuie. Câştigă cei care au ocupat figura geometrică
corectă. Jocul se reia şi se strigă altă figură geometrică.
·
„Rândunelele în cuib”: copiii sunt aşezaţi în
formaţie de cerc, în grupe de câte 3. În fiecare grup, doi copii stau faţă în
faţă, ţinându-se de mâini, formând cuibul, iar al treilea, care este
„rândunica”, stă în cuib, între braţele lor. În mijlocul cercului stă un copil
care este „rândunica fără cuib”. La începerea jocului, învăţătoarea strigă „Rândunelele
zboară!”. Copiii care sunt rândunele aleargă prin mijlocul
terenului. La comanda „Rândunelele în
cuib” copiii îşi găsesc un cuib. Cel rămas fără cuib trece în mijlocul
cercului şi jocul continuă cu schimbarea rolurilor.
·
„Calculatorul”: copiii sunt
invitaţi să-şi imagineze că sunt litere pe tastatura unui calculator. Primesc
fiecare câte o literă din carton. Li se propune un cuvânt uzual, cum ar fi
prenumele unui elev sau un cuvânt exersat. Se amestecă si, la semnalul învătătoarei,
încearcă să refacă cuvântul dat, scris pe tablă cu litere de tipar (învătătoarea
va asigura suficiente litere pentru compunerea cuvântului).
·
„Poveste cu numere” este un
joc de atentie. Copiii stau pe scaune. Fiecărui copil îi este
atribuit un anumit număr (mai multi copii pot primi acelasi număr). Învătătorul
începe să spună o poveste care implică multe numere. De fiecare dată când îsi
aude numărul, fiecare trebuie să se ridice în picioare (apoi să se aseze la
loc).
·
„Ploaia” este un exercitiu de
încălzire a muschilor mici ai mâinii, înainte de activitatea de scriere:
„Plouă uşor, să auzim, cu vârf de degete
banca lovim,
Plouă
mai tare, ploaia vine, lovim cu degetele bine,
Loveşte grindina în trotuare, să
ciocănim şi noi mai tare,
Tună puternic uneori, bat pumnii-n
tobele de nori.
Vreme frumoasă s-a făcut, un curcubeu a
apărut.
Noi braţele uşor rotim şi norii îi
gonim.”
·
“Om la om!”: se împarte colectivul în perechi. Învătătorul
strigă instructiuni precum “cot la cot”, “spate în spate”, “sold la sold”,
“talpă în talpă”, “cot la genunchi” etc. Fiecare pereche trebuie să urmeze
instructiunile. Când învătătorul strigă “om la om!”, se face schimb între
perechi.
·
„Numărăm cântând”:
„Hai să zicem
una, una este luna/Hai să zicem una, să se facă două,
Două mâini
copilul are, una este luna./Hai să zicem două, să se facă trei.
Trei crai vin din depărtare, /Două mâini copilul are,
/Una este luna.
Hai să zicem
trei, să se facă patru,/ Patru boi la plug se mână,
Trei crai vin din depărtare, /Două mâini copilul are,
/Una este luna.
Hai să zicem
patru, să se facă cinci/Cinci sunt degete la mână
Patru boi la
plug se mână, Trei crai vin din
depărtare, /Două mâini copilul are, /Una este luna.
Hai să zicem
cinci, să se facă şase/Şase feţe cubul are,
Cinci sunt
degete la mână, Patru boi la plug se mână,/Trei crai vin din depărtare, /Două mâini copilul are,
/Una este luna.”
Hai să zicem
şase, să se facă şapte/ Şapte zile-n săptămână, Şase feţe zarul are,
Cinci sunt
degete la mână, Patru boi la plug se mână,/Trei crai vin din depărtare, Două
mâini copilul are, Una este luna.”
Hai să zicem şapte,
să se facă opt.
Câte opt la joc
voinicii, Şapte zile-n săptămână,/Şase feţe zarul are, Cinci sunt degete la
mână, /Patru boi la plug se mână, Trei crai vin din depărtare, /Două mâini
copilul are, Una este luna.”
Hai să zicem
opt, să se facă nouă.Nouă-i zi de sărbătoare,
Câte opt la joc
voinicii, Şapte zile-n săptămână, /Şase feţe zarul are, Cinci sunt degete la
mână, /Patru boi la plug se mână, Trei crai vin din depărtare, /Două mâini
copilul are, Una este luna.”
Hai să zicem
nouă, să se facă zece.Zece-i nota cea mai mare,
Nouă-i zi de
sărbătoare,/Câte opt la joc voinicii, Şapte zile-n săptămână,
Şase feţe zarul
are, Cinci sunt degete la mână, /Patru boi la plug se mână, Trei crai vin din
depărtare, /Două mâini copilul are, Una este luna.”
·
„Unu-doi”- copiii merg în cerc
si rostesc următoarele versuri:
Merg soldatii-n pas vioi, tot la fel mergem si noi, 1-2,
1-2 (se imită mersul soldatului)
Pot să fiu un urias, pasul meu are doi pasi, 1-2, 1-2 (se imită
mersul uriasului)
Pot să fiu si un pitic si să merg cu pasul mic, 1-2, 1-2 (se imită
mersul piticului)
Mosul merge-ncetisor, că-i bătrân si toate-l dor, 1-2,
1-2 (se imită
mersul mosneagului)
Iar strengarul face saltul de pe un picior pe altul, 1-2,
1-2 (se imită pasul
strengarului)
·
„La loc!”: următoarele
recitative pot fi folosite atunci când copiii trebuie să încheie un joc/ o
activitate recreativă si să se aseze la locuri pentru următoarea activitate de
învătare:
Noi zburăm ca fluturasii,
Rontăim ca iepurasii,
Desenăm un curcubeu,
Eu pe-al meu si tu pe-al tău,
Iar apoi ne asezăm
Linistea noi o păstrăm,
O poveste ascultăm.
· “Traista cu povesti”: învătătorul strânge într-o traistă câteva
obiecte din natură (scoici, pietre colorate, frunze, flori presate etc.). Alege
un obiect si le spune elevilor o poveste despre el, care poate fi adevărată sau
fictivă. Pe baza cunostintelor despre acel obiect, copiii trebuie să spună dacă
povestea este adevărată (cu argumente). După aceasta, copiii pot alege un alt
obiect si pot spune la rândul lor o poveste. De asemenea, copiii pot completa
trăistuta cu obiecte aduse de ei. În felul acesta, învătătorul îi cunoaste.
