Ce poveste minunată!

A, ești litera mea preferată!

Povestea literei A

A fost odată demult, demult, pe când oamenii nu ştiau nici să scrie, nici să citească, un împărat bun şi blând numit Amiaz - Împărat. Şi avea împăratul acesta trei fete: Andra, Ana  şi Aurora. Aceasta din urmă, cea mai mică, era atât de frumoasă şi de strălucitoare, încât la Soare te puteai uita, dar la dânsa, ba.

Într-o bună zi veni la curtea împăratului un prinţ rătăcit de la vânătoare, cerând găzduire pentru o noapte. Chiar atunci se întâmplă să iasă din palat Aurora, pentru a privi florile sale preferate din gradină: albăstrelele şi anemonele.

Prinţul rămase mut de uimire privind frumuseţea fetei şi un apucă decât să exclame: “Aaaa !” ridicând mâinile spre mândrul Soare, în semn de modestă asemănare.

Aurora începu să râdă, veselă şi uimită, iar AmiaÎmpărat le porunci servitorilor ca de acum încolo, cine va dori să scrie sunetul produs de uimirea prinţului să deseneze cele două braţe deschise, dar  un îndreptate spre Soare, ci spre Pământ, acolo unde locuia şi Aurora, iar cele două braţe să fie unite de o punte, ca semn al împăcării.

Şi aşa s-a născut litera A…