Pe "a" mic de tipar l-am învățat, am citit, am colorat!
Și ce credeți c-am creat? Un arici pentru pitici!
"a" vine de la a-rici: două silabe și muuulți țepi mici!

Povestea fluturașului cu aripa ruptă

Autori: Boboceii isteți

A fost odată o clasă pregătitoare pe nume "Boboceii isteți". Și această clasă numeroasă locuia într-o școală mare cât un castel, împreună cu doamna lor. În fiecare zi boboceii învățau ceva nou. Și cum munceau ei și învățau de zor, timpul a trecut și iată că a venit luna martie. Boboceii așteptau cu nerăbdare să-și scalde fețele în razele soarelui, să alerge pe străzile cartierului, să strige cu bucurie "A venit primăvara!". Dar vântul sufla, ploaia lovea ferestrele clasei, Soarele posomorât se încuiase pesemne în camera lui... Ce să mai spunem? Nici vorbă de primăvară!
Într-o zi înnorată de martie, boboceii au pictat cei mai frumoși fluturași din lume, iar doamna i-a lipit pe tablă, unul lângă altul. Boboceii i-au privit și s-au gândit că ar fi bine dacă ar prinde viață...
Ziua s-a terminat, boboceii au plecat, clasa s-a încuiat. Cu fluturași cu tot.A doua zi, când isteții noștri au venit din nou la școală, ia fluturașii de unde nu mai sunt!
- Unde este fluturașul meu cu aripile roz? întrebă o fetiță bobocică cu lacrimi în ochi.
- Dar al meu unde este? Voiam să i-l duc surioare mele cadou! plângea un băiețel boboc.
Doamna, mirată și ea, i-a întrebat pe bobocei:
- Ce credeți că s-a întâmplat, copii?
- Au zburat prin clasă! zise Teodora.
- În căutarea Primăverii, s-o roage să vină și la noi! își dădu Luca cu părerea.
- S-au strecurat afară, pe geam, au luat-o în toate direcțiile, căutând, propuse Ana.
- În zborul lor au întâlnit alți fluturași care erau și ei în misiune. Tot pe Primăvară o căutau, spuse Ionuț.
- Pe o bancă, într-un parc, fluturașii minunați au văzut un frățior de-al lor cu aripa ruptă, zise Maria P.
- Ajutați-mă și pe mine, fluturașilor! Vă voi spune unde este Primăvara!
- Bine, Aripă-Ruptă! Te vom salva! Și atunci s-au adunat toți fluturașii noștri, și-au unit forțele și au cusut aripa tovarășului lor, povestesc Matei și Paul.
- Acum vă voi dezlega misterul Primăverii, fiindcă eu sunt regele fluturașilor, zise Aripă-Ruptă. Și le dezvălui fluturașilor că anotimpul lor preferat era într-o țară îndepărtată (Maria T), numită Austria (Luca).
- Roag-o să vină și la noi! Tu ești rege și ai putere s-o convingi! (Anamaria).
Zis și făcut! Aripă-Ruptă-Și-Cusută a zburat ca gândul în Austria și a convins-o pe Primăvară să vină și la noi.
- Și cum ne dăm seama că e cu noi, copii? i-a întrebat doamna.
- Au răsărit ghioceii! a zis Bogdan.
- Și florile multicolore! (Alexandra).
- Iarba e așa de verde! (Mara).
- Și e cald și bine! (Alesia).
- Pomii au înflorit! (Luca).
Iar fluturașii, fericiți că au adus primăvara în clasa boboceilor isteți, s-au întors cuminți pe tablă, așteptând ca pictorii din clasa pregătitoare A să-i ia acasă, la mămica și la tăticul.
Și iată cum vine primăvara și cum se nasc poveștile la noi în clasă! 

Azi am pictat fluturași gingași și am invitat-o pe sfioasa Primăvară să vadă ce frumusețe este pe tabla noastră. Poate se va grăbi puțin și va pune, în sfârșit, stăpânire pe natură... Copii, dacă până mâine ne zboară fluturașii în ajutorul Primăverii? Inventăm mâine o poveste pe această temă? Ce ziceți?

 Pe gânduri cu voi!

Azi am sărbătorit Ziua Mondială a Apei și am aflat cât de importantă este apa pentru noi, pentru întreaga planetă. De aceea, noi am hotărât să milităm pentru protejarea ei. Cum? Prin desen! Deocamdată....

Lupul și purcelușul

(poveste slovacă)       

   Un lup a prins de veste că într-o căsuţă, aproape de vizuina lui, venise să locuiască de curând un purceluş gras şi frumos. Imediat ce a aflat îmbucurătoarea veste, a şi început să se frământe prin ce vicleşug să-l poată înhăţa, făcând din carnea lui fragedă un ospăţ regesc.

 Într-o dimineaţă, iată-l pe lup în faţa căsuţei unde locuia noul proprietar: alb, rotofei şi bine hrănit.

 – Purceluş frumos, bună dimineaţa. Vrei să-mi deschizi poarta? Ţi-aş face o vizită, îi strigă lupul pironit în faţa porţii.

 – Lupule, nu-ţi deschid poarta. Ce-ai să-mi spui, spune-mi, că eu te aud şi de la fereastră, îi răspunse precaut purceluşul.

 – Ai fost în livada din spatele casei fierarului să vezi ce mere mari şi frumoase sunt? Hai să mergem mâine dimineaţă să culegem împreună. La ora şase te aştept în faţa casei tale.

  – Bine, îi răspunse purceluşul, deşi nu prea auzise ca lupii să mănânce mere. 

A doua zi, la ora cinci, purcelul alergă cu sufletul la gură până în livadă, se îndestulă cu toate mertele căzute pe jos de coapte ce erau şi mai aduse o grămadă şi acasă. La ora şase, când sosi lupul la întâlnire, purcelul, fericit că scăpase de el şi se întorsese acasă cu mere, îi strigă voios:

 – Dragul meu lup, îţi mulţumesc pentru bunăvoinţa ta. N-am mai avut însă răbdare şi am pornit-o la drum mai de dimineaţă. Te poţi duce singur dacă vrei. Eu abia m-am întors.  Lupul scrâşni din dinţi de furie, dar plecă cu coada între picioare, ticluind cu mintea lui ageră altă păcăleală.

 A doua zi, iar se înfiinţă înaintea porţii.

– Purceluşule, mâine dimineaţă vin la ora cinci să te iau să culegem napi mari şi frumoşi, cum n-ai mai văzut de mult.

 – Bine, răspunse purceluşul.

A doua zi, la patru, purcelul era la cules de napi şi din nou, iute acasă, înainte de sosirea lupului. Atunci lupul născoci altceva.

 – Purceluşule, mergi mâine la târg? Ai răbdare că vin eu să te iau. Sunt chiar hotărât să-ţi cumpăr ceva frumos, ce vei dori tu, îl îmbie lupul.

– La ce oră vii?întrebă purcelul.

– La trei.

În toiul nopţii, purcelul alergă la târg şi cumpără iute un butoiaş mare cât să încapă în el. Se duse pe deluşorul din faţa casei şi stătu acolo la pândă să-l vadă venind pe lup. De cum îl zări, de departe, se băgă în butoi şi-şi dădu drumul de sus, de pe deal, înspre lup. Lupul, luat prin surprindere, nu şi-a putut da seama ce se rostogoleşte spre el cu atâta repeziciune, aşa că se feri şi fugi de arătarea aceea nemaivăzută, cât îl ţinură picioarele.

 Ajuns în faţa casei lui, purceluşul ieşi iute din butoi şi se încuie cu două lacăte.

Când se dumiri lupul că purceluşul îşi bătuse joc de el, lăsă orice şiretenie la o parte şi, înfuriat, îi urlă la fereastră:

– Fie ce-o fi! Vin la tine şi într-un minut te-am dat gata! Înainte de ivirea zorilor te voi face cea mai bună friptură din câte am mâncat până acum. Ţi-o jur!

Şi dintr-un salt se repezi asupra casei. De pe acoperiş încercă să se strecoare pe hornul casei. Dar purceluşul, care ţinea urechile ciulite, de când apăruse prima dată în faţa porţii lui, se grăbi să-l primească după cum se cuvenea: făcu un foc mare, puse o oală uriaşă cu apă la fiert şi, când lupul alunecă pe horn, nimeri direct în vasul cu apă clocotită.

  Pentru o singură dată s-a văzut şi un lup mâncat de …un purceluş isteţ. 

Un cântecel frumos, frumos ca primăvara noastră! Iată-l! Poftiți la muzică, vă rog!

youtube

Baba Dochia

Se spune că a fost odată, o femeie căreia i se zicea Baba Dochia. Aceasta avea la rândul ei un băiat frumos, care era mândria ei. Însă într-o zi, baiatul s-a îndrăgostit până peste cap de o fată frumoasă şi tânăra ca primăvara. Această tânăra frumoasă, urma să devină soţia lui, însă fără acordul Dochiei.Baba Dochia pentru a se răzbuna şi pentru a-şi necăji nora, îi dă într-o zi rece de iarnă un ghem de lână neagra şi îi spune următoarele: „Du-te la pârâu şi spală acest ghem, să te întorci acasă abia când acesta devine alb şi curat!”. Fata fără să ştie nimic pleacă şi în curând se află la pârâu. După mai multe ore tânăra încă încerca din răsputeri să albească ghemul. Chiar dacă avea degetele de la mâini şiroind de sânge şi era îngheţată de frig, aceasta nu putea să plece acasă până nu-şi îndeplinea sarcina.Impresionat de durerea fetei, un inger i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită aceasta a plecat spre casă, dar soacra sa a fost tot suparată.După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut nora sa să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să înghețe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se în stană de piatră.

Vine, vine primăvara
Cu lalele-n toată țara! 

La mulți ani, mămico!

Te iubesc, mămico!

Felicitări pentru mama!

Când pe "V" l-am învățat
Despre vulpe-am discutat.
Cum pe corb l-a păcălit
De cașcaval l-a păgubit.
Cântecelul de-l vom învăța,
Fabula nicicând n-o vom uita!
Iar păcăliți noi nu ne vom lăsa!

Mărțișoare lucrate de bobocei pentru mămici de bobocei!

Copii, hai să repetăm!
Cântecelele pentru mama să le învățăm!

youtube

youtube